N-am de gând să-ți scriu. Te văd în fiecare zi prin ochii copiilor, te simt prin fiecare vis în care ești prezent în viața copiilor. Te văd chiar acum, când tu apari într-o mantie albă. Te văd un sfânt, ești sfânt. Acum ocupă loc! Da, ocupă loc! Acolo, da! Da. Te rog, privește-mă în ochi! Aici! Da, aici, aici! Mă vezi? Nu mă vezi? Cum să nu, tu ai o față atât de senină, doar că te rog, eu sunt cu ochii în pământ, încerc să-mi opresc câteva secunde lacrimile, încep să mă abțin, să nu urlu, să nu am vreo intenție sau un gest. Pot să mă pun în genunchi, înaintea ta? Nu? De ce? Mi-e rușine, încerc să fiu mai bun, dar nu vreau nimic de la tine, sunt un simplu mesager.

Că de fiecare dată încerc să îți aduc cuvintele din inima fiecărui copil și simt că nu mai pot, chiar nu mai pot. Uneori plâng cu ei în vis, uneori mai râd, fiindcă ei mă fac fericiți, alteori adorm cu treburile nerezolvate, chiar dacă nu sunt Dumnezeu sau înger pentru ei, deși mi-aș dori să fiu măcar o parte din lumina pe care tu mi-o dăruiești. În fiecare an! Mă asculți până la capăt? Da? Pot să continui? Bine. Mulțumesc. Pot să te îmbrățișez? Uite, anul acesta nu-mi doresc nimic de la tine. Am o scrisoare de la un micuț de cinci anișori. Da, are cinci anișori, e crescut doar de mamă, tatăl lui e internat într-un centru de asistență socială, e bolnav, suferă grav.

Astăzi le-am dat copiilor o coală de hârtie să deseneze o felicitare pentru tine. Băiețelul blond a plâns că nu poate desena. A renunțat. Fiindcă știe că tu nu ajungi la el, fiindcă mama lui abia reușește să cumpere hrană, uneori vine înfometat la grădiniță. Simt că nu mai pot, poate-mi dai un sfat, poți te rog să iei tu această povară și să o transformi într-o bucurie? Ocupă loc, te rog, nu acum!

Ascultă-mă! O clipă, te rog! Nu pleca! Te rog, nu pleca! Știu că-n țara asta sunt milioane de copii care mor de foame, sunt mii de familii triste. Mai știu că tu în fiecare an mergi la cei săraci să le duci o bucurie, o pungă cu bănuți și hrană să le ajungă toată viața. Dar acum, bucuriile ajung și la cei bogați. Merg în diferite excursii care mai de care luxoase, le aduci telefoane și tablete, într-un fel te-ai transformat. Nu, te rog să nu plângi că plâng și eu! Hai să ne schimbăm!

Fii tu Moșul copiilor care te visează an de an și că le aduci bucurii, că le îndeplinești dorințe. Nu, nu, nu, eu nu vreau nimic, eventual să mă iei cu tine peste tot, mă învoiesc de la servici. Noaptea? Bine, n-o să dorm toată noaptea, plătesc eu drumul. Da, în toată lumea. Numai fă un gest mărunt și transformă visul acestui copil într-o realitate. Îți mulțumesc.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s