Despre copiii abandonaţi: răul nu i-a transformat, i-a păstrat îngeri!


De câteva zile caut inspiraţie să vă scriu cât de puternic m-a lovit povestea micuţilor care  trăiesc experienţa casei de copii. Am trăit povestea lor incredibilă cu mulţi ani şi m-am oprit la copilul interior.
Pe ei Răul nu i-a transformat. I-a păstrat îngeri.
Despre părinţii lor vorbesc de parc-ar fi eroii lor din poveste. Ei au o altă imagine despre lume.
Au altceva. E clar, din Cer. Să-ţi ierţi părintele pentru că te-a abandonat, să-l ierţi că te-a aruncat la casa de copii, să-i ceri cu disperare iubirea sinceră, să-i dăruieşti, să-l accepţi sărac, ţigan.  Doar pentru visul pe care-l trăiesc doar în imagini. În care părinţii să fie lângă ei.   Să fie uniţi, să mănânce împreună sau să facă foamea.
E atât de mult zbucium în sufletul meu încât greu reuşesc să-mi fac puţină ordine în gânduri şi să mai las câte o lacrimă să curgă.
Dar ele nu s-au sfârşit.
Amintirile fug după mine salvându-mă, salvându-i, salvându-mă, trăgându-i după mine să-i alerg acolo unde emoţiile sunt naturale după experienţele lor de viaţă, blândeţea lor naturală, speranţa lor fără infinit pentru iubire.
Copiii vor să meargă acolo unde să spună cu uşurinţă tată, mamă, te iubesc, mă doare, sunt trist, sunt fericit.
Dar aceste emoţii mor.
Fiindcă ei sunt abandonaţi!
Emoţiile lor sunt îngropate odată cu trauma. În Casa de copii.37912160_10215008469584191_6364765473925496832_n38013777_10215008468584166_9192612215520231424_n
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s