Unde sunt protestele copiilor pentru o școală mai deschisă?


 

Dacă tot se pregătesc manifestații de tot felul cu entuziasm, măcar două-trei organizații să vocifereze despre suferința copiilor din școli, grădinițe și orfelinate. Că nimeni nu plânge de suferința lor, nimeni nu le șterge lacrimile când își primesc câte-un par în cap sau un colț de pedeapsă.

Cât de greoaie sunt procedurile adopției, astăzi protestele viu-colorate cer să fie părinți pentru sufletele abandonate. Cât timp există zeci de mii de familii formate din tată și mamă care pot oferi dragostea unui copil aflat în nevoie.

Dar hai să vedem niște cifre pentru care aș vrea să militez:

1,8 milioane de copii trăiesc în sărăcie

1 din 4 copii abandonează devreme școala

1 din 5 copii sunt diagnosticați greșit cu ADHD, în ciuda faptului că studiile arată că majoritatea dintre ei au capacitate intelectuală peste medie

60.000 de copii sunt aflați în grija statului, fie în centre de plasament sau asistență maternală

1 culplu parental așteaptă până în trei ani să adopte un copil

 

Aș vrea să văd un protest al copiilor, un marș, un miting susținut în care micuții să spună cât de greu construiesc viitorul. Cât de greu e să pregătești o școală cu profesori de vocație, cât de corupt e lanțul unui sistem ce distruge emoțional copilul.  Dar drepturile copilului nu vor fi  și nici nu sunt decât cuvinte dulci de dragul filosofiei.

Cât timp 60.000  de copii își trăiesc viața mizeră în centrele de plasament, cât timp școlile de elită fac cu schimbul să încapă în școlile dărăpănate, cu profesori slab renumerați, cât timp asistența socială e doar pe hârtie, cât timp copiii intră în spitale sănătoși și se externează cu boli mult mai grave, protestele chiar n-au niciun rost.

Ce știm e că viitorul pe care trebuie să-l apărăm sunt copiii noștri! Țigani, unguri, musulmani, cu dizabilități, geniali sau chiar cu probleme de handicap social sau economic. Ei au dreptul să fie reprezentați de voci autentice care să vadă realitatea problemelor pe terenul lor ( nu de la birou sau din presă) soluțiile urgente pe care să le aplice.

Aici e vina noastră!

A organizațiilor neguvernamentale care promit și-apoi se-nsoară cu statul. Statul care nu face nimic!

Cât timp avem copii bolnavi de cancer și diabet, țara noastră poate bubui  în orice moment pentru dreptate și justiție.

Năvala incredibilă a autocarelor   cu profesori sau alte nații de profesie cărate spre capitală să protesteze pentru o țară mai dreaptă devine tot mai  strâmbă.  De fapt unde ne îndreptăm? Spre ce și pentru cine?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s