Copiii pe care-i pierdem inutil


Copiii abandonați se simt inutili pentru societate, iar în adolescență o mare parte dintre ei se gândesc la suicid.  Alții dezvoltă comportamente dezadaptative, devenind adulți antisociali. Ajutați-mă să reușesc, îmi scrie un puști de 12 ani provenit din sistemul de protecție a copilului care-și dorește să ajungă în programele noastre. De ce copiii săraci n-au acces la educația de excelență?

Dacă părinții mei nu mă abandonau poate aveam șansa să fiu descoperit ca tânăr inteligent. În luna ianuarie am demarat cel mai valoros proiect dedicat copiilor abandonați, aflați în sistemul de asistență socială. Din păcate, rezultatele au întârziat, fie au apărut promisiuni, însă oamenii și gândurile lor au dispărut. Nu rămâne decât să ne întrebăm dacă acești copii pe care-i pierdem inutil merită ignoranța noastră! De ce visez la un asffel de proiect dedicat lor? Fiindcă am  o poftă incredibilă de viață și de a descoperi în fiecare om o sclipire de geniu.

https://kristoflajos.com/2018/02/19/scoala-de-excelenta-kristopher-programul-inspirat-din-inima-bogata-a-unui-tanar/

 

De aproape un secol educația respectă un plan, o curriculă și un statut. De la elev până la profesor, de la inspector până la directorul de școală și grădiniță. Tot circuitul ăsta infernal în care sunt implicate reformele de la an la an, dacă nu mă înșel, până acum 11 miniștri s-au tot jucat de-a reformele. Sunt fan al educației libere, chiar dacă am crescut într-un sistem halucinant cu reguli stricte. De la casa de copii până la școală regulile erau din ce în ce mai aspre. Câți au reușit și ce rezultate au dat acest sistem neschimbat? Câți copii au reușit să-și descopere adevărata vocație, să-și cuprindă întreg destin într-o adevărată capodoperă profesională? Unul la sută? Doi? Câți au eșuat? Aproape restul. E un adevăr revoltător. Dar știți ce-i mai grav? Că prea puțin ne preocupă destinele acestor micuți!

 

De exemplu, studiile ( încă n-am reușit să descopăr sursa), așa spun mai multe organizații preocupate de soarta copiilor supradotați, că-n țară avem o medie de peste 4 la sută copii supradotați. O populație mică. Mică de tot, evaluată pe un grup țintă din copii care au avut cel puțin șansa la o familie, la condiții de trai decent.

Lucrul care mă fascinează cel mai mult e să descopăr minți luminate, talente și sensibilități, cultivate, descoperite sau mai puțin ieșite la suprafață. Acolo în centrele de plasament în care șansa acestor micuți de a fi descoperiți este foarte slabă.

 

Nimeni nu s-a întrebat de ce acești tineri  sunt atât de diferiți, de ce societatea socotește îndoielnic nevoile lor. De ce nu îi angajează nimeni, de ce ajung să-și ia viața? De ce sunt atâtea probleme și nimeni nu vede? Nici măcar cei de sus, cei care învârt hârtiile în mod artistic, dintr-un birou la altul, iar cei care o fac sunt tot oameni. Fără suflet, care n-au fost în vreo instituție de ocrotire. Măcar o secundă, să aplece urechile la ceea ce vor să spună tinerii ocrotiți.  De mici au fost “instruiți“ să nu gândească, să învețe cruzimea, să fie așa cum este sistemul.

 

Copiii învață încă din prima zi cât de nefolositori sunt pentru societate. Asta nu se întâmplă doar la școală ci și în centrele de plasament. Mulți dintre ei, capabili de performanță, sunt tratați cu medicamente, fiind diagnosticați greșit cu boli neuropsihice. 30% dintre copiii plasați la stat primesc medicație psihiatrică! Ponderea medicației este neașteptat de mare! 19.333 de copii sunt instituționalizați în România. În case mai încăpătoare sau mai mici.

Dintre ei, 5.959 sunt în centre dedicate celor cu nevoi speciale. 60% dintre cei din casele speciale primesc tratament psihiatric. Și aproape 30% din totalul minorilor instituționalizați sunt sub tratament. Motivul? Sistemul vrea doar copii liniștiți, supuși, fără aspirații și libertate de exprimare? Sunt convins că mulți dintre ei ar fi avut șansa să devină adulți normali, capabili să-și descopere și să dezvolte talente la pictură, muzică, teatru, pe atât de ușor e să distrugi sensibilități? Dacă sistemul reușește să-i găsească bolnavi, atunci, cu stima de sine amputată, nu-i așa că micuțul se transformă într-un individ fără idealuri? Oare ce emoții mai trăiește acel copil în afară de plâns, furie, spaimă, durere emoțională?

 

Siguranţa naţiunii e dată de pregătirea generaţiei viitoare ca să ne ia locul şi să fie avangarda umanităţii în gândire, tehnologie, democraţie şi la toate la care ţinem. Ne-ar trebui o sumă derizorie ca să începem cu adevărat să rezolvăm aceste probleme.

 

Un renumit expert în educație din Canada susține că: tehnologia s-a schimbat. Lucrurile s-au schimbat Nu încă în educație. De ce? Se întreabă acesta! De ce atunci când aveam telefoane cu disc, când oamenii erau schilodiţi de poliomielită, noi predam în acelaș mod ca acum? Dacă faci un plan să schimbi ceva, oamenii te consideră radical. Vor spune ce e mai rău despre tine. Am zis într-o zi: dacă știința arată – știința, nu eu – că cei mai săraci copii pierd din progres în timpul vacanței de vară. Îi testezi în iunie și sunt la un nivel bun. Îi testezi în Septembrie – au scăzut. “Vaaai! Am auzit despre asta în ’75, când eram la Harvard, la Ed School. „E un studiu important.” Sugera că ar trebui să facem ceva. (La fiecare 10 ani ei refac acelaşi studiu din care reiese acelaşi lucru: Copiii săraci regresează în timpul verii. Sistemul decide că nu faci şcoală vara.” Își continuă revoltat discursul expertul.

 

Școala de Excelență are o misiune clară, aceea de a-i ghida pe copiii instituționalizați astfel încât să își poată valorifica inteligența și talentul, pentru a-și clădi un viitor mai bun. Școala de excelență Kristopher”, un centru dedicat descoperirii inteligențelor multiple și talentelor copiilor aflați în situații de risc social major. Activitățile proiectului: evaluarea inteligenței la o populație de 500 de copii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, organizarea de activități ( începând cu luna martie, în fiecare wekeend) de mentorat, art-terapie și robotică pentru un grup țintă de 30 de copii. Echipa noastră interdisciplinară va evalua nevoile individuale ale copiilor și va elabora o sugestie/recomandare de plan de activități bazat pe nevoile specifice identificate. Feedbackul de la beneficiari și instituțiile de proveniență este strâns în vederea stabilirii profilului fiecărui beneficiar, monitorizând îndeaproape evoluția fiecărui participant, sprijinindu-i permanent prin servicii de asistență și suport.

Dacă vrei să te implici în proiectele noastre ne poți contacta la 0756.355.047 sau la adresa de email: lajos.kristof@gmail.com

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s