Adopția, corupția și sistemul prost finanțat


 

Vom avea în continuare probleme cu personalul pregătit pentru procesul adopției în România, regimul dosarelor privind copilul adoptat va fi cu mult mai îngreunat, datorită crizei morale din sistemul de asistență socială prost finanțat. Povestea e altfel și pare să aibă un miros nasol. Mult mai nasol decât corupția!

Nu poți moderniza sau îmbunătăți strategia de schimbare a unei măsuri de adopție cât timp nu ai la dispoziție un instrument financiar perfectibil, transparent.

 

O femeie caută disperată să adopte un copil, n-are pretenții. De doi ani, aproape trei. A costat-o nervi și bani, drumuri, dosare pline cu hârtii, pregătire parentală, vizite disperate la centre de plasament. Rezultatul: mai așteptați șase ani. Da, cam așa durează procesul adopției în România. S-au pus băieții deștepți să modifice legea adopției, încurajând, desigur, adopția internațională, campanie dusă și, probabil, cotizată sub diferite forme de organizații de peste ocean.

Ce-i interesant în tot aspectul ăsta pe care nimeni nu-l observă și nu dă cu parul este corupția. Păi, dacă nu pui cel puțin o ciocolată învelită într-un zâmbet sau  o pungă generoasă cu bani, poți aștepta zeci de ani. Și nu doar atât. Dacă ești foarte insistent s-ar putea să-ți dea un copil pe care părinții îl vor revendica mai târziu. Căci vine legea aia supremă, idioată în care spune că părintele are dreptul de a-și vedea copilul într-un regim stabilit de Judecătorie.

Ce-i stupid în toată hârțogăria asta? Că drumurile de la Protecția Copilului, evaluările și pregătirile, tensiunile și nervii tociți după ani buni, mama copilului adoptabil se întoarce din drum și decide că-i ok să-și recupereze copilul. Eh, soarta! Dacă în atâția ani n-a reușit să-și caute copilul abandonat prin maternități, prin spitale sau mai știu eu ce orfelinate, tribunalul dă dreptate mamei naturale.

Dar unde e interesul superior al copilului și dacă sunt o groază de copii adoptabili, ceea ce în evidență… de fapt nu există nicio evidență națională, cum dracu să mai ai curajul să întrebi: aveți copii adoptabili? Iar cei dincolo de birou cu aer sforăitor îți răspunde pe un ton obosit: nu doamnă, nu mai aveți!

 

Dar hai să vedem ce schimbări aduc baștanii fără experiență.

 

S-au gândit mult să revendice deschiderea adopțiilor internaționale în condițiile în care mii de rapoarte privind procesul acestora înainte de aderarea noastră la spațiul UE au dispărut. Dar cine să coordoneze demersul acestora? Atâta corectitudine a apărut în inimioara acestora încât înclin să cred că lucrurile din sistem pare să se fi legat o relație amoroasă sau de compromis cu țărișoarele peste ocean certate cu demografia.

Cât timp la americani problema demografiei este una gravă, principiul de cumpărare a devenit una mai soft: finanțarea organizațiilor brusc preocupate de drepturile acestora s-au trezit dintr-un somn adânc să salveze viețile acestora!

Deschiderea adopțiilor internaționale pentru cetățenii statelor semnatare ale Convenției de la Haga și menținerea spre adopție a copiilor care au împlinit 14 ani, la cererea acestora, sunt noi măsuri cuprinse în inițiativa legislativă de natură să crească șansa de adopție a copiilor care nu ajung să fie adoptați nici prin potrivire teoretică, nici prin lista de greu adoptabili. Teoretic există copii adoptabili, practice mai greu!

 

O altă măsură vizează eficientizarea serviciilor în domeniul adopției prin acordarea posibilității ca organisme private acreditate să desfășoare activități agreate de comun acord și derulate în parteneriat cu direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului.

În prezent, deschiderea oportunității adopției copiilor considerați greu adoptabili a crescut volumul de muncă pentru procesarea dosarelor și pentru derularea proceselor de adopție, iar acest lucru nu a fost corelat cu creșterea numărului personalului activ din serviciile de adopție.

 

Ultima măsură inclusă în inițiativa deputatului USR prevede ca părinții biologici care își doresc copiii acasă să facă dovada unor garanții morale, precum și a unor condiții materiale necesare creșterii, educării și dezvoltării armonioase a copilului, în maximum un an de zile.

 

În această lună se împlinește un an din momentul în care deputatul USR Iulian Bulai a inițiat întâlniri cu experți în vederea modificării Legii Adopției, în total organizându-se trei dezbateri publice. În urma acestor întâlniri, s-a ajuns la concluzia că se impune amendarea actului normativ în vigoare.

 

La sfârșitul anului trecut, în România existau circa 57.000 de copii în sistemul de protecție, cei mai mulți victime ale abandonului familial sau ale abuzurilor suferite în familia biologică.

Dintre aceștia, numai aproximativ 3.250 de copii sunt declarați adoptabili, adică doar 5,7% din numărul total, iar procentul copiilor care ajung să fie și adoptați nu depășește 2% în decursul unui an, potrivit ultimelor statistici.

Această rată extrem de scăzută a adoptare a copiilor instituționalizați din România indică existența unor posibile probleme de ordin structural și funcțional în sistemul de protecție care trebuie neapărat rezolvate.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s