La grădiniță am o grupă de geniali, dar la școală cine le încurajează abilitățile înalte?


 

Am o grupă de pitici geniali. O spune colega mea nouă, educatoare cu experiență de vreo zece ani. Câteva zeci de minute a rămas șocată de inteligența lor… sclipitoare. Deși, în mare parte a timpului au libertatea să se joace, să se simtă liberi. Fiecare copil are un proiecțel al lui, adică o întrebare și o temă. Trebuie doar să fiu pregătit să le ofer toate răspunsurile.  Cea mai mică are doi ani. E super independentă, energică, curioasă, cunoaște deja formele geometrice, culorile, vrea să se implice în activități peste vârsta ei cronologică. Tu ce faci ca educator? O limitezi sau îi oferi spațiu pentru a-și depăși condiția mentală, setea  de cunoaștere!

 

Îi laud fiindcă nu sunt piticii mei, dar îmi petrec o bună parte de timp cu ei. Sunt fenomenali, sensibili și plini de viață.  Sunt copiii unor  părinți extrem de inteligenți care depun eforturi super mari să-i aducă într-un mediu privat. Sunt sacrificiile unor oameni modești care își doresc o educație sănătoasă, un mediu armonios plin de înțelegere și iubire necondiționată. Merită atâtea lucruri de la viața asta, cât de mărunți sunt ei, în lumea asta mare plină de ură, ei continuă să iubească în felul lor și să absoarbă fiecare lucru în parte, c-ar fi vorba de matematică, științe sau alte specializări.

Dar ce te faci când un pitic vrea să învețe calcule grele pentru vârsta lui și le înțelege rapid. Mi-e teamă că școala nu va fi pregătită pentru abilitățile lor atât de frumos înălțate, cu ajutorul echipei mele, a părinților!

La un traseu de curriculă accelerată adaptată inteligențelor lor, mi-e teamă că timp de cinci ani la școală vor spune “mă plictisesc”.

Harta lor mentală e atât de complexă încât la un studiu de 10 ani în domeniul gifted education ți-ar mai trebui cel puțin o jumătate de deceniu sau cel puțin încă două generații de copii care vin în mâinile tale să poți adapta curicula la nișa și interesele lor care să le cultive aptitudinile.

Așa că, visul de a demara procedurile pentru o școală e în continuare pe motor, și-n mintea mea mă văd în ochii lor, văd viitorul lor. Dar dacă România nu le oferă șansa saltului în educație, atunci occidentul le va oferi asta?

În continuare mă văd un educator prost în fața maeștrilor mei!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s