Copil orfan diagnosticat cu ADHD, campioană mondială de senioare la arte marţiale


Veronica Serbov a avut o copilărie de coşmar, mâncând bătaie pe pâine de la fetele mai mari din orfelinatul în care erau înghesuiţi circa 300 de copii.

„Pur şi simplu, nu puteam sta locului. Mă ridicam în bancă şi degeaba îmi spunea educatoarea să stau jos. Dacă nu mă mişcam mai mult de 10 minute, simţeam că înnebunesc, sângele îmi fierbea, inima pompa tot mai repede”. povestește Veronica într-o publicație.

Singură şi-a găsit vocaţia: „Mi-au plăcut artele marţiale de cum am văzut primul film cu Bruce Lee. Îl vedeam dând cu piciorul în copaci pentru a se antrena, dădeam şi eu… Erau nişte băieţi care făceau arte marţiale în sala şcolii noastre. Aveam 8-9 ani şi mă uitam ore în şir prin geam la antrenamente. Mă urcam pe clădire şi rămâneam acolo în soare, în ploaie, în vânt, vară-iarnă, nu conta”.

 

19.333 de copii sunt instituționalizați în România. În case mai încăpătoare sau mai mici. Dintre ei, 5.959 sunt în centre dedicate celor cu nevoi speciale. 60% dintre cei din casele speciale primesc tratament psihiatric. Și aproape 30% din totalul minorilor instituționalizați sunt sub tratament.  Motivul?  Sistemul vrea doar copii liniștiți, supuși, fără aspirații și libertate de exprimare?  Sunt convins că mulți dintre ei ar fi avut șansa să devină adulți normali, capabili să-și descopere și să dezvolte talente la pictură, muzică, teatru, pe atât de ușor e  să distrugi  sensibilități?

„Nu zic că m-am născut pentru a face arte marţiale. Dar trei ani petrecuţi în centrul de exterminare de la Păclişa, răstimp în care am fost sedată, tranchilizată, nu au reuşit să mă îndepărteze de acest sport”. Campioană mondială de senioare la arte marţiale, stilul kempo, la doar 18 ani, Veronica Serbov era un copil-fenomen, care promitea să îşi învingă destinul de un uluitor dramatism.

 

„Trei ani m-au forţat să iau porcării care mi-au mâncat sănătatea. Haloperidol, Levomepromazin, Romparkin, Napoton… Dacă refuzai, îţi spărgeau dinţii. Din cauza supradozelor, de multe ori te lua leşinul. Ne dădeau numai mâncare expirată, adusă de nişte nemţi. Pentru asta, directorul Ion Marcu a şi ajuns în puşcărie. Aveam o pereche de adidaşi rupţi, pe care îi purtam şi iarna. Când am scăpat de acolo, aveam început de ulcer şi jardia, dar mulţumesc lui Dumnezeu că am rămas întreagă la minte. Aveam trei prietene care au ajuns legume – una a încercat să se sinucidă cu sodă caustică şi a fost operată de la gât până jos. Ca şi mine, fuseseră internate sănătoase, una fiindcă avea un iubit, alta că mai chiulea de la şcoală şi una fiindcă era tot aşa, argint viu”

Descoperă întreaga ei poveste aici: http://www.gandul.info/reportaj/cum-dobori-un-campion-mondial-de-kempo-846975

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s