Vrea să învețe! Micuțul genial de numai 5 ani caută sprijinul nostru


Gestul impresionant al Otiliei, colega lui Daniel

Cinci ani împliniți, într-o zi normală de vară. Fără prea mult fast, zgomot, invitații și prieteni, locuiesc într-o zonă destul de spartă de lume. Blond cu ochii albaștri, matur din privire, parcă-ți spune povestea unui om de statură mică ce vrea să ne învețe mult. E prea mult spus, dac-ar fi să te ridici la nivelul profunzimii lui. Vorbește senin despre suferință, parc-ar fi porția lui zilnică de mâncare, doar că realitatea copilului vorbită de el e mult prea dureroasă. O simți până-n măduva spinării. Vrea să devină salvator al dreptății. În grădiniță e supranumit polițist, cel care oferă pacea și dreptatea celor din jur. Cu-n simț justițiar înalt, sensibil și dornic de viață, micuțul stă rezemat de canapeaua din holul grădiniței. Îi vin lacrimile șiruind ca o furtună. Undeva în suflețelul lui e prea multă furtună, prea multă suferință. Apar gândurile, mișcările bruște, apoi cuvintele unui om mare. Ce-ar fi dacă oamenii ar învăța să dăruiască. Era aproape dimineață când Daniel plângea fără oprire de dorul mamei. Mai târziu, apare unul câte unul. Sare în brațele părinților, îi îmbrățișează, îi iubește. Așa își primește musafirii însoțiți de colegii lui mai mari și mici. De fapt, e cel mai mare dintre toți. Iar asta l-a determinat să fie mult mai protectiv cu cei mici. O liniște mult prea apăsătoare și agitație de colo-colo zdrobește un sunet de bucurie. Apare Tya, o mogâldeață blondă, plină de energie, sare în brațele lui Daniel. La mulți ani, Daniel! Îi urează micuța, aproape lăcrimată de emoții. În spatele ei, tatăl se schimbă la față senin de mândrie și pleacă fericit. Mai departe, știm că dincolo de acest gest, minunea care l-a făcut fericit a fost aceea că cineva și-a adus aminte de ziua lui de naștere. Forfota impresionantă a micuților ce-l înconjurau pe Daniel, generată de emoția unei zile de naștere ne-a cuprins chiar și pe noi educatorii. Se stinge petrecerea dată de acel moment incredibil. Daniel rămâne singur în hol, ceilalți au coborât spre masă. Micuțul rămâne marcat de emoția gestului făcut de Otilia. Se așează ca un bătrân gânditor pe canapeaua din holul grădiniței și plânge, întrebându-se dacă e singura ființă care s-a gândit la el, oare adulții de ce nu pot dărui. Vroiam o îmbrățișare, o urare! Gestul Otiliei va rămâne unul profund în inima mea. Mi-aș fi dorit ca bunătatea ei să fie multiplicată la sutele de adulți care citesc acest mesaj!

Vă reamintim că micuțul Daniel, în vârstă de cinci anișori are nevoie de sprijinul nostru pentru a-i acoperi cheltuielile de grădiniță, alimente și chirie. Momentan trăiește alături de mama lui, o tânără crescută în centrele de plasament din Sibiu. Orice sprijin, sfat, îndrumare ne-ar fi de folos. Dacă doriți să-i faceți o vizită, vă rugăm să ne sunați la  0724-381.661 sau 0756.355.047, sau să ne scrieți la adresa de email: contact@gradinita-gifted.ro

 

Lajos Kristof

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s