Cum păstrăm talentele vii la copii


 

Ne mai întrebăm de ce copilul întreabă de ce trebuie să meargă la școală, de ce există atâtea lupte interne cu familia. Unde greșim? De cât timp avem nevoie să reparăm un suflet distrus? Ce perioadă de timp oferim învățării copilului dintr-o experienţă personală sau transmisă este cel natural?   Umorul, conectarea cu natura, exemplificarea experiențelor personale din viața interioară a fiecărui copil pleacă către către învăţarea prin descoperire şi conduce la o creştere accentuată a nivelului inteligenţei emoţionale, analitice precum şi a abilităţilor formate, ceea ce motivează elevii către învăţătură.

Nu mai stresați copiii cu teme impuse! Ei au nevoie să învețe din experiențe personale!

Educarea copiilor este conectată de stresul ( parental și cel școlar/grădiniță) și motivația internă în timpul asimilării cunoștințelor. Plictiseala, tensiunea emoțională negativă, informația și competiția artificială cu un singur învingător, dar și lipsa unui sistem de învățare acordă o șansă iremediabilă de a păstra spiritul viu la copii. Aici, factorii motivaționali se întind pe o etapă de vârstă mai largă. Inexistenţa unor idealuri înalte şi a unui sistem complex de valori pe care să-l promoveze şcoala sau grădinița, inexistenţa unor instrumente de lucru care să dea feedback privind problemele de sensibilitate, sau procesare asupra unui domeniu la copii ce determină abilităţile mentale ale acestora, inaxistenţa unor programe alternative.   Undeva, la 3 spre 4 ani, copilul devine dominator, cu dorința puternică de a construi sisteme mentale și spirituale pentru a se regăsi într-un context.  Sunt activi, energici, plini de entuziasm, curioși, au nevoie să schimbe activitatea de la câteva minute. Aceștia sunt kinestezici vizuali. Sunt intuitivi, văd întregul de la prima informație, iar ei consideră că ceea ce au primit e suficient pentru a crea conexiunea.  Aceştia înţeleg totul dintr-o dată iar dacă această înţelegere nu este susţinută de detalii interesante şi atractive ci au parte dar de aplicaţii anoste se demotivează până la abandonarea sistemului de educaţie.

Cel mai important program al momentului la nivel mondial este “no child be bored”, adică nici un copil să nu se plictisească. Eforturile didactice de a aduce informaţii interesante şi relevante ce împiedică plictiseala trimit însă obligatoriu către exploatarea bazelor de date de pe internet, manualul devenind doar o sursă comună de informare şi nu principala sursă. Pentru a rezolva problema plictiselii este necesar ca profesorii să fie instruiţi în utilizarea calculatorului

i şi în identificarea resurselor de pe internet, dar şi în modul de organizare al informaţiei care permite crearea de lecţii interactive şi interesante, precum şi în stilurile de predare optime.

La copii  singura modalitate de motivare funcţională este atragerea către domeniul de cunoaştere prin stare de spirit pozitivă ce depide la rândul ei de gradele de libertate în a întreba şi a interveni cu propria experienţă, de încrederea pe care o au în profesori/mentori şi de posibilitatea de aşi manifesta curiozitatea.

Copiii  reacţionează perfect la factori atractori, însă resping ideea de a fi împinşi cu forţa într-un domeniu unde li se cere doar obedienţă şi disciplină impusă. Ei refuză dresura dar primesc cu bucurie educarea abilităţilor proprii pe direcţiile lor de interes. În concluzie un sistem care atrage şi nu impune, care oferă o a doua şansă şi răsplăteşte excelenţa acolo unde apare este soluţia optimă de motivare a elevilor.

Lecția trebuie să devină un ritm obișnuit. Porniți de la o poveste…

Profesorul Florian Colceag, supranumit antrenorul de genii, formator în cadrul Asociației Învață să Zbori susține că că elevii reţin 90 % din informaţiile pe care şi le transmit între ei, 75% din informaţia obţinută prin experiment direct, 50% din inormaţia obţinută prin discuţii de grup, 30% din demonstraţii, 20% din materiale audio-vizuale, 10% din ceea ce citesc şi 5% din ceea ce li se citeşte de către altul.

Factorul ce determină aceste rezulate este monotonia actului educativ. Curba monotoniei este invers proporţională curbei rezultatelor achiziţiei de informaţii, de câte ori este mai mare monotonia de atâtea ori sunt mai scăzute rezulatele. Sistemul poate fi înlocuit prin altul conectat pe descoperirea şi dezvoltarea individuală a calităţilor, abilităţilor naturale şi rolului social al fiecărui copil sau tânăr şi educarea individualizată a acestora.

 

Lipsa sistemului bazat pe pasiunea conoașterii a existat mai activ pe vremea comunismului când existau cercuri tematice la casele pionierilor sau cele de cultură. Astăzi mai sunt educatoare care organizează serbări de dragul părinților care obișnuiesc să-și vadă odrasla împopoțonată cu costum popular sau îmbrăcat așa cum i-a sugerat educatoarea.

Programul atractor ce se remarcă la nivel internaţional ca fiind cel mai plin de potenţial şi cu cele mai mari succese este programul enrichment, ce poate fi tradus ca învăţămâmtul altfel, şcoala fără catalog prin care elevii şi profesorii explorează câmpuri noi de cunoaştere şi se antrenează pe domenii ce nu sunt cuprinse în planul cadru.   Cum ar fi atelierele de artă în natură, cele de spectacol în care sunt implicați părinții și școala/grădinița! Nu mai avem nevoie de visători?

 Lipsa unor sisteme sau programe orientate pe nevoile copilului nu face decât să dezvolte șansa pierderii succesului pe domeniul său în viitor.   Activitățile în aer liber, tot ceea ce cuprinde activitatea creativă, încă de la vârsta preșcolară trebuie să existe în permanență și este atât de esențială această reorientare, tocmai pentru a se păstra şi consolida stima de sine a copiilor. Altfel, ei vor ajunge  să se desconsidere şi să devină criticişti faţă de propria persoană şi faţă de alţii. Grav este când elevii consideră şcoala un duşman ce trebuie învins şi eliminat, un fel de închisoare din care vor să evadeze, în loc să o considere un templu al cunoaşterii şi dezvoltării personale. Astfel de direcţii alternative sunt create de către programele educaţionale dedicate unor subiecte sau domenii neacoperite de planurile cadru şi de curricula formală.

Nu mai avem nevoie de visători?

Deşi în tradiţia românească aceste tipuri de programe sunt apărute mai recent şi nu sunt unanim răspândite deja acolo unde ele au fost practicate se văd rezultate pozitive. Acest gen de şcoală paralelă sistemului formal este acoperit de legea educaţiei naţionale şi poate fi aplicat în şcoli, fiind însă necesară instruirea profesorilor în privinţa modalităţilor de aplicare al sistemului alternativ sau nonformal şi informal.

Categoriile de tineri kinestezici sau senzitivi precum şi o parte dintre vizualii spaţiali, însumănd un toatal de aproximativ 80% din populaţia şcolară a fost afectată în mod direct de lipsa experimentului direct. Statisticile mondiale făcute la capitolul dorinţei tinerilor de educaţie precizează că 80% din tinerii interogaţi doresc să înveţe prin experimentarea directă, programul learning by doing fiind cel mai apreciat de majoritatea tinerilor din lume şi fiind considerat ca foarte motivator pentru ei. Vizitele pot fi în natură de exemplu, la muzee, la laboratoare sau la locurile de muncă ale părinţilor, etc. de fiecare dată observaţiile făcute în timpul vizitei trebuie analizate şi concluzionate sau rămase spre o cercetare mai avansată la următoarea vizită. Există ţări europene unde fiecare oraş mare sau mic are un număr impresionant de muzee tematice dedicate lecţiilor practice cu copiii.  

 

Acestze ruperi de simetrie nu se adresează reproducerii cunoştinţelor ci trăirii directe a fenomenelor ce creează baza finală de comparaţie pe care se poate sprijini ulterior actul învăţării teoretice, dar şi prilejul aplicării directe în practică a cunoştinţelor teoretice dobândite.

 

Un copil pasionat de un anumit subiect poate ajunge la un nivel de cunoaştere neobişnuit de înalt ce depăşeşte cu mult cerinţele şcolii sau a grădiniței. Cu toate acestea încă nu există un cadru legislativ coerent prin care elevul să-şi continuie studiile pe acel domeniu de pasiune la clasele superioare sau la universitate. La momentul actual elevul poate face doi ani într-un an conform legii educaţiei numai dacă dă examene la toate materiile şcolare pe care le promovează cu note mari din anul peste care vrea să treacă. Ţinând cont de faptul că rata finală de achiziţie din sistemul şcolar este de doar 6% în medie şi că traseul profesional al fiecărei persoane utilizează doar cunoştinţele din câteva domenii, legislaţia în vigoare ce nu oferă posibilitatea avansării mai rapide a elevilor pe domeniul lor de pasiune nu se justică. Ideea de cultură generală ce este aparent generoasă a devenit vetustă datorită internetului unde elevii pot găsi infinit mai multe cunoştinţe decât în manual pe domeniile lor de pasiune şi unde pot evolua liber fără constrâmgerile date de sistemul educaţional.

 

Actul dezvoltării şi maleabilizării hărţii mentale se poate face numai cu deplină sinceritate şi prin dialog direct sau dezbatere cu copiii. Grupurile culturale rezistente la educaţie au sisteme de valori şi noţiuni de pe harta mentală socială ce nu sunt neapărat compatibile cu cele predate în şcoală, de accea ele resping cel mai adesea educaţia ca fiind o formă de corupere şi distrugere a valorilor lor tradiţionale.

 

Educaţia ce utilizează harta mentală a elevilor cere abilităţi şi cultură de specialitate în pedagogia diferenţiată, acestea fiind în general obţinute pron cursuri de formare continuă a cadrelor didactice.

 

Hărţile mentale pot fi îmbogăţite prin programe educative adecvate situaţiilor, modelelor culturale, individualităţii fiecăruia sau nevoilor de pe piaţa muncii, consecinţele unor programe bine alcătuite aplicate pe grupurile ţintă fiind extrem de bune. Din acest motiv astfel de programe de succes constituie bune practici, sunt adaptate cultural şi aplicate pretutindeni, acolo unde există suficientă competenţă şi interes al autorităţilor din educaţie.

Despre autor:

Lajos Kristof este mentor educațional la Grădinița Gifted Internațional și fondator al Asociației Gifted Center Kristopher, organizator de tabere și evenimente educaționale, unul din cei 300 de tineri formați și antrenați de profesorul Florian Colceag

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s