Ana, îngerașul de la exploratori


Avea doi anișori, primul pitic din grupă, o fetiță energică, plină de viață. Număr copilașii preluați în prima mea zi de grădiniță. Ajung la 10. Al 11-lea mi se părea în plus. Mă uit suspect, ea zâmbește. Zici că era studenta de la teatru, iar eu ăla bătrân, umilit de prezența angelică a unui pui de om, născut să exprime atât de clar vorbirea …Iată dialogul:

  • Ăh… tu?! Mă scanează din cap până-n picioare, îmi zâmbește, apoi, râde sațios
  • Sunt la tine la grupă, hey…
    Ăh, what?! Dar câți ani ai?!
  • Fac trei ani la vară! – spune ea cu un zâmbet matur
    Derutat, fug la directoarea grădiniței s-o întreb dacă nu e vreo greșeală comisă, căci s-a strecurat un pitic la mine-n grupă.
  • Păi, e la tine în grupă, c-așa vrut mama ei! …

Și mă arde gluma: Păi să vină și mama și tata și purcelul în grupă…

Uite așa, micuța Ana m-a uimit, învățând zi de zi lucruri faine, înțelegea lucruri, descoperea minuni, într-un examen cu copilul din mine:)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s