Cum spunem copiilor despre lumea pe care ei deja au descoperit-o?


Un băiețel mai timid, o prințesă cu ochii mărunți, verzișori stau pitiți după pianină așteptând zgomotul omului străin cu părul lung. Deja intrat într-o lume a lor n-ai cum să-ți dai seama dacă ești poftit în universul lor de joacă. Intră unul câte unul pe ușa grădiniței și mă minunez cât de mari au crescut, cât de rapid s-au înălțat. Iar dacă stai să-i asculți, doar să-i privești, observi că inimioarele lor vorbesc, privirile lor șoptesc câteva umbre din visele lor pe care le-au povestit părinților. Dar nu, ei au povestea lor, indiferent de nume, de visul pe care-l poartă în genom, în educația pe care o primesc în familie. Ca educator nu trebuie decât să înțelegi lumea din care au venit copiii, limbajele lor și felul în care ei percep lumea. Fără să-i judeci pentru ceea ce au descoperit în persoana noastră. Important e să te ridici la nivelul lor și să cobori de ficare dată la felul lor de a gândi așa cum este lumea: bună, frumoasă și plină de adevăruri.

Într-o societate grăbită și obișnuită să tot furnizeze informații (de la catedră), să se erijeze în profesorul care le știe pe toate și care îl învață pe copil, Reggio Emilia face diferenta. Îl lasă pe copil să învețe singur, îl ascultă și îl privește cum înflorește. Dar, foarte important, îi pune la dispoziție uneltele de joacă, de învățare. Ascultând ce spun copiii, cum se joacă ei, înțelegem mai bine ce întrebări să punem sau ce materiale să mai punem la dispoziție pentru a le provoca inteligența și a îmbogăți procesul educațional. Este bine să-i învățăm și pe copii să facă același lucru: să nu se grăbească, să observe în tihnă. Se pot învăța multe atunci când un copil are timpul necesar de a se bucura de ceea ce face, de a-și extinde jocul pentru o perioadă mai lungă de timp. Dacă un subiect îl fascinează, este foarte important sa nu sune clopoțelul și să fie nevoit să se oprească.  De ce? Pentru că înveți de fiecare dată ceva când ai răbdarea să-l observi pe copil cum experimentează felul său de a se juca, iar tu, cercetează, nu judeca. Căci fiecare are propriul limbaj.

Cele 100 de limbaje reprezintă numeroasele fațete ale potențialului unui copil, abilitățile lui de a se minuna și de a investiga. Cele 100 de limbaje ne amintesc de faptul că există multiple căi de a vedea și multiple căi de a fi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s