Cât plătim pentru ură?


În ultimele săptămâni rețelele sociale explodau în mesaje împotriva sistemului. Vă spun sincer că nu-mi pot permite să trag vreo concluzie la toată povestea. Unii spun că e o parte din răzbunarea unor eșecuri din partea unor salvatori ai țării. Nu mă îndoiesc de nicio părere dar nici nu mă pot lega de vreo conspirație. Dincolo de adevărul acestor evenimente există un risc de a ne pierde identitatea emoțională. A ceea ce s-a petrecut în timpul ăsta, evenimentele din stradă, împărțirea părerilor, n-aș spune cea de separare a oamenilor. Eu merg pe încrederea că există vindecare iar timpul va oferi vaccin pentru trecutul fiecărui om.

De ce n-am ieșit în stradă? Fiindcă subiectul acestei ordonanțe despre care n-am citit nici la ora asta era mult mai puțin accesibil pentru cultura educațională în care am fost pregătit. Și orice educație pe care o primești, experiența din viață o poți acumula. Chiar dacă astăzi antrenez copii cu inteligență peste medie. Asta nu mă face un ratat sau handicapat, ori ușor de manipulat. Așa cum arătau cu degetul spre mine câțiva formatori de opinie publică.

Există însă o putere inteligentă pe care n-o poți măsura decât dacă o poți dovedi ca om. Iubirea față de semeni, onestitatea, loialitatea umană. Despre valori nu pot vorbi, fiindcă există în esența ei o formă de măsurare cantitativă. Ne interesează mai mult decât atât sensibilitatea pe care ne-o pierdem și nu face decât să pierdem mai mult în acest război cu sine. Tot acest mecanism de răzvrătire împotriva noastră sau mai bine zis a umanității ne transformă în niște cadavre.

Noi nu mai știm să avem păreri diferite, dar mai ales să ne respectăm individualitaea. Atunci, ce așteptări mai avem de la universul măreț al copiilor, mințile lor inocente și gândirea lor curată?

Nu facem decât să ne pierdem într-un val de conștiință socială bolnavă, să prăpădim cu totul, tot ceea ce ne-a creat din iubire. Iar asta n-o pot demonstra cât timp, acest drept mi-a fost luat de la naștere. Dar l-am învățat de mic. De la oameni puternici, chiar dacă experiențele n-au fost atât de pozitive.

O țară are nevoie de oameni care să gândească cu inima și rațiunea propriei culturi, în care fiecare să dăruiască generațiilor de copii tot ceea ce au mai bun.

Altfel, riscăm să devenim ceea ce nu suntem.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s