Copil de QI 190, victima sistemului educațional!


Ferească Dumnezeu de cei care au în grijă copii, dar mai ales  de o astfel de  învățătoare care distruge soarta acestora. Un puști de doar 9 ani a fost victima nu doar a colegilor cât și a învățătoarei. Disperată, și nu doar atât, la insistențele părinților care au solicitat transferul acestuia în altă clasă, învățătoarea a decis să cheme părinții la școală.O învățătoare a trimis copilul la psihiatru fiindcă „e dus cu capul”

Prietenii apropiați ai copilului susțin că acesta se izola de grup, avea preocupări cu totul deosebite față de ceilalți. Pasionat de literatură și limbi străine, acesta prefera să-și epuizeze pauzele citind cărți suficient de grele pentru vârsta lui, în timp ce colegii lui de clasă preferau să se joace în curte.

Șocată de comportamentul pe care nu-l înțelegea la copil, învățătoarea a solicitat părinților să-l trimită la o verificare psihiatrică. Rezultatul expertizei i-a șocat până și pe cei din conducerea școlii care s-au apărat: ” E un copil special iar noi nu ne putem ocupa special de el!”

Studiile recente arată că în România, preocupările principale pentru domeniul supradotarii intelectuale s-au demarat in special dupa 1900. Din acea perioada găsim o serie de referiri importante cu privire la identificarea si modalităţile de stimulare a copiilor capabili de performante înalte in diverse domenii ale ştiinţei si artei. Deși, în 2007, Asociația IRSCA Gifted Education, prin inițiativa profesorului Florian Colceag, a fost adoptată legea 17/2007 cu privire la copiii și tinerii capabili de înaltă performanță. O lege ignorată de sistem și de cei din educație. Răspunsul e simplu: nu există finanțare! Specialiștii atrag însă atenția și aruncă vina pe societate și familie, a pedagogiei și a școlii pentru faptul că elevii cu abilități înalte nu evoluează spre destinul lor natural și că, atât de des ajung niște epave ale societății.

Elevii care fac dovada unui coeficient de inteligenţă  destul de ridicat au, totuşi, şansa să experimenteze eşecul şcolar şi social; şi după cum am văzut, sunt chiar mai expuşi acestui risc decât ceilalţi copii, din cauza trăsăturilor specifice de personalitate.

Aceşti copii au tendinţa de a se izola şi a deveni agresivi, pentru că cei mai mari sau mai mici nu-i acceptă, fie pentru că sunt imaturi fizic, fie pentru că sunt prea inteligenţi faţă de nivelul grupului de vârstă cronologică.

Acest fenomen al heterocroniei interne şi externe constituie un argument puternic în favoarea necesităţii existenţei unui mediu şcolar educativ, organizat după alte criterii decât cele ale şcolii de masă. Nivelul înalt al motivaţiei se manifestă prin desincronia existentă între viteza dezvoltării mentale a copilului supradotat şi cea a colegilor de clasă, în cadrul unui program şcolar standardizat.

Capacităţile acestor copii se deteriorează de-a lungul anilor dacă nu sunt antrenate. Aceşti copii se simt uneori inferiori faţă de ceilalţi colegi, îşi percep propriile abilităţi ca pe ceva negativ, ca pe o povară. Aşa pot apărea şi fenomene de subestimare, pentru că sunt respinşi din cauza abilităţilor lor, se simt vinovaţi de acest lucru, de aceea încearcă să-şi ascundă capacităţile, refuzând să-şi facă temele sau realizându-le în mare grabă, fără prea mare atenţie.

Acest lucru le provoacă deziluzie ca răspuns la curiozitatea lor şi le arată că munca şcolară nu merită efort (astfel devenind, poate supradotaţi subrealizaţi). În acest sens, şcoala contribuie la formarea inhibiţiilor intelectuale.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s