Cum distrugem mințile copiilor fără să simtă durere


De ce marile școli de prestigiu se pierd în esență și merg pe brand de imagine. De ce locurile cele mai puțin vizitate, grădinițele care-și respectă filosofia naturală a educației în natură sunt mai puțin agreate. Dacă n-are un nume pe ambalaj, acolo, măcar o personalitate care mai strigă câte puțin la televizor sau e vândută bine-n piață, restul sunt o pierdere de timp. Cât timp părinții își permit să arunce bani pe fereastră la cele mai scumpe școli și grădinițe, respectul de sine dispare, iar abordarea educațională se transformă într-un retail recunoscut în care produsele sunt bine ambalate.

Scrie bine un autor al cărții Liber să înveți! “Copiii noștri își petrec zilele fiind instruiți în mod pasiv și fiind împinși să stea locului și să dea teste – de multe ori împotriva voinței lor. Aceasta încarcerare noi o numim școlarizare și totodaă ne întrebam de ce copiii se plictisesc și nu se poartă cum trebuie. Chiar și în afara școlii, copiii de astăzi rareori se joacă și explorează fără supraveghere adultă și le sunt permise puține oportunități în care să își controleze propriile lor vieți. Rezultatul: copii anxioși și lipsiți de concentrare care consideră școala – și viața – o serie de obstacole peste care trebuie să treacă.”

E școala care promovează falsitatea, minciuna, obediența și tot ceea ce înseamnă supunere. Copilul nu e învățat să gândească, să își afirme personalitatea, nu mai știe să se joace, au apărut mai nou personaje violente: Spider Man, Batman. Îi vezi venind la grădiniță sau școală cu tot felul de povești din desene animate despre ficțiunea în care săritul de pe geam, cățăratul pe clădiri distrug încetul cu încetul, în mod violent, mințile naturale ale copiilor. Suntem o parte din construcția unei societăți bazate pe filme, pe scenarii rupte de realitatea cotidiană, unde jocurile, competiția armonioasă, lipsesc cu desăvârșire. Stăm bine, mai ales cu trendul poveștilor în care apar te-miri-ce apariții trase la indigo cu mesaje porno: unde micuțele Zurli ce-și zboară fustițele, trădând decolteul sensibil al lenjeriei intime. Aceste personaje insensibile fără modele devin dintr-o dată povești nemuritoare. Cântelecele au devenit un fel de isterie. Și,  fără să ne  dăm seama că tot ceea ce se întâmplă în toată nebunia asta de comerț educațional e doar  o simplă chirurgie zdravănă a  personalității,  ce lasă în urmă o evoluție prăpăstioasă în sufletele micuților.

Primul simptom este reducerea definitivă a sensibilității, apariția problemelor de comportament, modificarea negativă a  personalității și dezintegrarea complexă a abilităților sociale și emoționale.

Nu mai există acel suflet al poveștilor despre eroi și oameni frumoși, despre zâne și prințese, au dispărut jocurile din preajma blocurilor. Mai nou, avem părinți cu modele de parenting, fițe de stil – petreceri animate și actori plictisiți. Din cauza asta, piața educațională s-a orientat bine. Acolo unde lucrurile promovează educația liberă, în aer liber, într-un mediu curat, antreprenorii se zbat din puteri să supraviețuiască.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s