Dilema copilului ratat


 

 

Prima zi la grădiniță. Vreo 12 pitici, printre ei, o fetiță frumușică, ochii ascunși în mintea ascuțită, mici, ca mărgelele unui colier scump și discret al unei domnișoare. Trebuia să meargă la școală în anul următor. Ajung acolo, în miezul fiecărei probleme și încerc să individualizez fiecare univers al copilului. Și-ajung la viitoarea Ioana D’Arc. Așa mi-am imaginat, un copil erou, personalitate modestă și-n același timp, puternică. O fetiță care știa ce-și dorește de la viață. Da, de la șase anișori, mintea ei sărea undeva la o vârstă mai mare cu doi ani.

 

Povestea ei a început odată cu primele cuvinte pe care mi le-a rostit. Îmi venea să izbucnesc în lacrimi de bucurie: Mă vei ajuta să merg la școală mai repede?… spune fetița. Știi, eu știu să număr, să socotesc, îmi plac poveștile, pot dansa, dar vreau mai mult. M-am bucurat atât de mult. Că am pitici motivați să-nvețe și să meargă la școală… Ăh… chiar dacă aveam un sentiment de teamă. Merg la colegi, le spun despre copil, despre o fetiță. Numai că-n acel moment, directoarea grădiniței îmi spune că ea, copilul motivat să-nvețe, să meargă la școală, curioasă, timidă, sensibilă, caldă, are o problemă cu capul. Poftim? Da, adică… un retard ușor, deci șansele ei sunt slabe să ajungă într-o școală. În acel moment m-au apucat dracii, și-am spus: pân-aici, copilul este la mine în grupă, ne vom ocupa împreună cu părinții să-l pregătim pentru școală, așa cum procedăm cu fiecare copil. N-am fost lăsat să-mi duc la bun sfârșit discursul,  că încrederea mi-a fost oferită pe loc.   N-a fost ușor. Deloc. După nici trei luni de muncă, fetița a fost înscrisă la școală în clasa I. A reușit să convingă Comisia de Evaluare Psihosomatică, că ea, micuța eroină va reuși să obțină performanțe școlare. Astăzi și-a păstrat promisiunea. Este cea mai bună din clasă, pasionată de artă, de literatură și povești. Pasiunea ei e grija față de oameni, să-i îngrijească, să-i vindece sufletește. Astăzi mă-ntreabă mama fetiței: Cum ați reușit? Am pus iubire. Ea a reușit, eu n-am făcut nimic, ea a acceptat că este un copil talentat și că are multe de oferit lumii și generațiilor de oameni. Iată câteva mesaje care au făcut-o să-și înalțe motivația pentru învățare și descoperire:

 

  1. Sunt cu tine, oriunde ești, ai voie să greșești!
  2. Am încredere în tine, continuă, voi fi mereu fericit pentru ceea ce ai realizat!
  3. Când înveți, te joci, când descoperi ai experiența lucrurilor învățate, dacă n-ai reușit, nu trebuie să lupți pentru succes ci să mergi acolo în poveștile care te bucură, te face fericită.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s