Fiți iubire, căutând lumina cu gândul, căci ea va deveni faptele voastre!


 

După o perioadă de pelerinaj,    după o vedere scurtă  prin mine, am reușit să găsesc prin voi adevărul.  Am simțit cu scârțâie oasele-n mine, departe de voi, poate unii ați înțeles de ce atâta gălăgie, poate pentru un eveniment cu care nu v-ați întâlnit. Eram la acel pas de  adio… poate prea scurt. Dar cei care sunt aproape de înțelepciune va găsi acel drum de empatie, poate că unii mai au nevoie să-și vadă propriile lacrimi în palme fierbinte.

Nu căutați mândria orgoliului, găsiți prin voi experiența copilăriei și bucurați-vă de ea.  Nu fugiți de propria umbră, căci ea va deveni frica, iar bucuriile voastre vor deveni îmbrăcămintea falsă, iubirea închipuită, vulnerabilă. Iar cu toate astea veți găsi spărtura vulnerabilă a trădării, a suferințelor.

Vă veți trezi singuri, în întuneric, veți căuta cerul fără stele, veți căuta speranța fără rezolvare în drum spre răzbunare în lupta cu sine. Poate, pentru fiecare dintre noi e un mâine uitat, fără să trăim cu adevărat lumina din sine. Să nu spuneți că acel întuneric de care fugim zi de zi este doar o umbră închipuită. Degeaba, îmbrăcămintea care face omul, mintea smintită influențată de ură e felul în care am învățat să ne iubim. Pe noi și pe cei din jur. Oare, cum ar arăta omul fără suflet, dezbrăcat, fără haine, înfometat, însetat? Și fără credință!? Doamne, suntem mulți.   De aceea, eu cred că prin  iubire, căutând lumina cu gândul, vom găsi faptele noastre, Învierea din fiecare zi!

Reclame