Omul din educația de excelență


 

Pedagogul, care  a refuzat să părăsească copiii săi în pragul camerei de gaz. Nu i-a părăsit și a murit într-un lagăr de concentrare german Treblinka, împreună cu elevii săi din casa de copii, deși el putea fi salvat. A lăsat în urma sa capodoperă strălucită de pedagogie aplicată, a sistemului gifted education, acolo unde copilul era liber să se exprime. Pentru acest om copilul oricum ar fi fost — netalentat, ghinionist, adult. Filosofia puternică a pedagogiei de excelență pe care o promovează maestrul e sărbătoarea întâlnirii cu copilul. Iată, astăzi nicio grădiniță, nicio școală nu promovează decât sisteme care, uneori pot înșela. Din acest motiv, cât de dărăpănată ar fi acea clădire, trebuie să știi, dragă părinte că acolo poate exista un om care să transforme actul educațional într-un eveniment important din viața copilului.  În 1972, la treizeci de ani de la moartea lui în lagărul de exterminare de la Treblinka, Asociaţia Editorilor şi Librarilor Germani i-a acordat, postum, Premiul pentru Pace. Numeroase şcoli, orfelinate, străzi sau pieţe publice din Germania poartă numele pedagogului polonez evreu, care cândva a scris: „Când un copil râde, lumea întreagă râde şi ea”.

 

Ați observat că în ultima perioadă toți oamenii ce-și ridică imperii educaționale pun un steag mare deasupra instituției: Excelență în educație. În urmă cu 10 ani, singura instituție care promova gifted education era IRSCA Gifted Education Association, organizația la care am funcționat de tânăr, proaspăt copil cu vise imaturului idealist. Mulți antreprenori și-au deschis școli, grădinițe și alte programe, promovând educația de excelență, descoperirea talentelor și tot ceea ce presupune sistemul ăsta alternativ- gifted education. Numai că au uitat un singur lucru, cele care funcționează și astăzi aruncă texte pompoase în piață, poate așa mai vine părintele și cumpără pachetul educațional cu așteptările, care uneori devin sațioase în tot ceea ce conține. Omul din acea instituție care promovează gânduri și valori umane pline de sensibilitate.

În urmă cu patru ani când am fost anunțat de unul dintre organizatorii Galei a Drepturilor Copilului mă anunță că sunt nominalizat pentru Premiul  Janusz Korczak. Am bătut din picioare de bucurie, mi-am frecat pălmile, însă la un moment dat mi-a scăpat ceva foarte important. Și-anume persoana despre care urma să primesc acest titlu onorific. Îmi sun colegii să-i anunț de reușită, iar în spatele acestei nominalizări era profesorul Florian Colceag, unul din experții educaționali cu care am lucrat o bună parte din tinerețea mea zbuciumată. Spre rușinea mea nu știam cine e cu adevărat acest om, reușitele lui. Abia după zile în șir de căutări, informații în engleză, limba accesibilă în care pot înțelege activitatea acestei personalități.

Îmi tremura inima de emoții dar în același timp aveam conflicte cu sinele, conștient că nu merit această distincție. Era anul 2012 în care  evreul polonez Janusz Korczak,  una dintre personalitățile care au marcat secolul trecut prin lucrările sale despre educația copiilor urma să fie sărbătorit prin tot felul de manifestații ale ong-urilor din asistență socială. Dacă n-ar fi fost exterminat în lagărul german de la Treblinka, acest pediatru celebru ar fi continuat încă mult cercetarea asupra modului perfect de educație.

Korczak era un avocat al emancipării copiilor, autodefinirii și respectării drepturilor acestora. Principiile democratice pe care Korczak le aplica în relația cu adulții și copiii, erau puse în practică zilnic în instituțiile lui, prin intermediul sistemului de auto-guvernare al copiilor. „Un copil înțelege și raționalizează asemenea unui adult – doar că nu beneficiează de același bagaj de experiențe”.

Aceste calități sunt atât de caracteristice „bătrânului medic”, se potrivește stilului pedagogic și uman al vieții încât nu ai dubii — așa a și fost. Janusz Korczak — pedagogul, care  a refuzat să părăsească copiii săi în pragul camerei de gaz. Nu i-a părăsit și a murit într-un lagăr de concentrare german Treblinka, împreună cu elevii săi din casa de copii, deși el putea fi salvat.

În perioada interbelică existau internate, orfelinate. Nu existau școli private, nici grădinițe cu multe jucării. Dar existau oameni care astăzi au schimbat lumea. Au lăsat în urma noastră idei care astăzi se potrivesc enorm de mult cu ceea ce gândim pentru educație.

 

Pianistul Wlasyslav Szpilman a fost martor la transportarea copiilor şi a lui Korczak către lagărul de exterminare. Artistul scrie în memoriile sale că Janusz Korczak „îi încuraja pe copii spunându-le că merg la ţară, ceea ce constituia un motiv de mare bucurie pentru ei. Chiar şi în camera de gazare, când otrava numită Zyklon B începuse să sufoce deja copiii, iar frica luase locul bucuriei, profesorul Korczak le-ar fi şoptit celor mici: „Nimic, asta nu-i nimic, copii”.

„În toate ghetourile evreieşti din Polonia ocupată de Hitler, educatorii, profesorii şi medicii au preferat să moară cu copiii de care aveau grijă. Astfel de gesturi sunt rezultatul simţului răspunderii din acele vremuri”, spune biografa lui Janusz Korczak, Joanna Olczak-Roniker într-un interviu acordat Deutsche Welle.

Foarte sugestiv, titlul uneia dintre lucrările sale pedagogice este „Cum trebuie iubit un copil”. Profesorul, medicul şi scriitorul Janusz Korczak a scris nu doar cărţi de pedagogie, ci şi cărţi pentru copii. Cea mai cunoscută este „Regele Macius Întâiul”, un bildungsroman care ataca tutelarea, recte deposedarea copiilor de drepturile pe care le au.

 

Bibliografie:

http://www.dw.com/ro/janusz-korczak-p%C4%83rintele-drepturilor-copiilor/a-16547641

 

Reclame

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. psihologoproiuteodora spune:

    Aceasta carte nu se mai gaseste!
    Stiti de unde se poate achizitiona?
    Multumesc.

    1. Buna, ma pot interesa:) Zi splendida:)

  2. Dana spune:

    Un subiect frumos. Insa persoana care a făcut aceasta traducere are nevoie de ceva mai multa școală când vine vorba de traducere. Incoerențe peste incoerențe. Ironia este ca materialul face referire la „gifted education”. A! Sau ați apelat cumva la Google translate? Faceți niște verificări ale materialului înainte să-i dați drumul.

    1. Buna dimineata, va multumesc din suflet pentru observatii! Mai in jos e bibliografia, o parte din text preluat de acolo si am luat-o ca fiind credibila. Daca aveti sugestii pentru text cu mare drag va invit sa o faceti 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s