David, îngerul naturii de la Babadag


Am avut ocazia unei experienţe inedite cu un pui de om cald, sensibil, plin de energie spirituală. Un om cu o minte divină, ascunsă în trupul unui suflet de om de 9 ani. Vă invit să-l cunoaşteţi pe David, unul dintre puştii pe care îi mentorez. Nu vrea nimic de la viaţă, vrea decât să ajungă un om simplu, fericit, să crească alături de familia sa, să aibă un ponei și să aibă o fermă de animale. Cât mai multe, pe lângă cea de capre…

Ne-am întâlnit cu ocazia lansării programelor de înălţare a talentelor. El din Babadag, la vreo câteva zeci de kilometri de Tulcea şi o distanţă de 400 de kilometri de Bucureşti. Îşi aminteşte de prima întâlnire cu mine. Eu pe un scaun, în faţa mea. Ochii lui albaştri scanau tot ceea ce înseamnă mişcare, gesturi, voce şi motivaţia mea de a-l ajuta să devină mai încrezător în potenţialul lui. Astăzi îşi aduce aminte de loc, de persoana mea. „inclusiv de ce şosete purtam” … credeam că e o glumă. Dar pentru el, alegerea mentorului era o treabă serioasă. A doua săptămâna, după lungi discuţii şi participare la programele pe care le coordonam, a simţit că îi pot fi de folos. Şi-a făcut lista de invitaţi pentru ziua de naştere. Eram printre primii. Devenisem o persoană importantă pentru viaţa lui.

Sâmbătă a fost ceremonia. În sfârşit dorinţa lui a fi prezent la ziua lui de naştere.

– Salut, David, la mulţi ani! Ochii lui sclipeau de fericire şi a sărit de bucurie în braţele mele. Îi întind cadoul, stilul formal pe care îl adoptăm cu toţii pentru a ne manifesta afecţiunea faţă de o persoană.
– „Lajos, nu trebuia să îmi aduci acest cadou, sunt fericit că eşti cu mine şi asta face tot”
La plecare dau noroc cu David. El cu ochii în pământ, mă întreabă: deja pleci? Da, mă aşteaptă copiii de la grădiniţă. Gândurile lui deja străbăteau traseul rugăciunii interioare … a felului introvertit în care nu-ţi transmite decât o privire senină. Un gest care spune… încă n-am reuşit să epuizăm discuţiile.

Mă întorc după o oră fiindcă cei de la firma de transport au scos în acea seara maşina care trebuia să plece spre Bucureşti la ora 19.00

În pragul uşii mă aştepta David, cu ochii vinovaţi mă întreabă dacă sunt supărat. I-am răspuns resemnat că voi pleca următoarea zi la ora 3 dimineaţă, iar el şi-a propus să transforme somnul în noapte albă, ceea ce s-a şi întâmplat.

M-am întrebat dacă nu cumva a fost o coincidenţă ori rugăciunile copiilor sunt atât de puternice încât lucrurile care ţi se pot întâmpla ca adult se pot adeveri într-un mod atât de surprinzător.

Îţi mulţumesc, David pentru examenul crezului divin! La mulţi ani şi multe bucurii, sănătate şi fericire! ( 16 martie 2015)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s