Copiii supradotați: minți pierdute sau lăsate în urmă. Povești cutremurătoare ale copiilor (ne)învinși de sistem


 

Sunt  prea deștepți pentru ceea ce le oferă școala românească. Din cauza sistemului, foarte mulți se pierd pe drum.  Timp de șapte ani  am urmărit viețile copiilor supradotați. În cele ce urmează, am hotărât să vă aduc în față câteva exemple care mi-au schimbat unghiul de abordare în aplicarea psihologiei.

 

Deoarece inteligenţa sclipitoare apare atât de rar, aproape că nu o cunoaştem şi nici nu ne pricepem să o abordăm. “Cu excepţia preocupărilor orientate spre domeniul muzical, ştiinţific şi sportiv desfăşurate în câteva centre speciale, de restul supradotaţilor noştri aproape că nu ne ocupăm, deşi aproximativ 80% din totalul descoperirilor şi al inovaţiilor ştiinţifice se datorează supradotaţilor şi creativilor.” – sugerează unul dintre specialiștii în psihologia gifted – M. Jigău.

 

S-au scris biblioteci de literatură în psihologia dezvoltării, însă domeniul educației de excelență rămâne, totuși, un domeniu pe înțelesul fiecărui public țintă. Știință și orgolii. Acolo unde e frică de inteligență, geniile sunt considerate bolnave. Acolo unde trebuie menținută la nivel de elită, unde mințile copiilor devin  mașini cu  comandă numerică sau  ambulanți sau cai de curse, vă spun din prima clipă: nu e gifted education. E crimă!

În 2005, editura Great Potential publică un studiu fabulos, dar cu cifre dezastruoase. Cum descoperi un copil în floarea geniului și cât de urgent poți să-l pierzi. Doar că pentru varianta tradusă în limba română rămâne un loc… liber.

Din cuprins, vă ofer doar câteva: ce înseamnă copil gifted, etape de vârstă psihologică, despre misterul celor 99 de centile, cum își pierd acești copii identitatea și cum ajung să devină un studiu al bolilor psihice.

Excelență înseamnă performanță.  “Performanţa este sărbătorirea faptului că avem în noi posibilităţi infinite” ~ Sydney Smith. Iar pentru asta avem nevoie de școli care să recunoască și să pună în lumină puterea din fiecare, pasiunile fiecărui copil.

 

La 3 ani, 180 QI. La patru ani vorbea de Platon și cerea exerciții de matematică

Ochii mari, verzi scanau parcă problema iar ideile începeau să se înşire după o logică atât de complexă, încât adultul rămânea perplex în faţa fenomenului pentru că „Niciodată nu se gândise la asta”, nu-şi imaginase lucrurile aşa sau din punctul acesta de vedere.

Sebastian   este un copil, un copil unic, special în cel mai adevărat sens al cuvântului. Special prin prezenţa fizică, prin comportament şi, mai cu seamă special prin prezenţa sa spirituală. Este doar un copil, un copil de 8 ani, care însă spiritualiceşte vorbind, nu are vârstă. L-am cunoscut când avea 3 ani şi jumătate şi se afla în postura de proaspăt preşcolar, iar eu, educatoarea lui. Tocmai depăşise o încercare de duplicare, în care, timp de 6 luni părinţii săi s-au zbătut să-l înţeleagă şi să-l ajute: îşi crease un prieten imaginar, Bumbu, cu care se sfătuia, vorbea tot timpul, îl ajuta să crească, se jucau, mâncau, dormeau împreună. Vorbeau faţă în faţă sau la telefonul-jucărie; comunicarea era perfectă, nu-şi mai avea locul un al treilea personaj în relaţia dintre ei. Părinţii, alarmaţi de situaţie au consultat un psiholog are, însă i-a liniştit după ce a văzut copilul, oferindu-le explicaţia că aşa se construieşte el pe sine şi o face chiar foarte bine. Bumbu era el însuşi, iar relaţia între Sebastian şi Bumbu era atât de credibilă şi vie încât nimănui nu i-ar fi părut posibil ca al doilea personaj să nu existe. La o jumătate de an însă, ca prin farmec, Bumbu a dispărut. Sebastian se pare că şi-a găsit sinele, şi-a elaborat, mai precis eul, aşa precum a vrut.

La 3 ani şi 5 luni, Sebastian mi-a apărut ca un vis unic, un vis care se continuă crescând în sine, dar alunecă analizei raţionale. De ce spun asta? Pentru că în fiecare zi încercam să prind un capăt, o frântură e „la fel cu alţii”, de „tipic vârstei”, încercam să îl aşez undeva în „rafturile” lui Piaget. Asta nu a foposibil, deoarece fiecare zi avea surpriza ei, alte lucruri ciudate, extrem de interesante, veneau să îmi declădească ideile despre etape de dezvoltare, despre evoluţia normală a copilului. Sebastian nu era ca şi ceilalţi, asta am înţeles, dar cum şi cât, până unde şi în ce mod putea acest copil să depăşească normalul considerat de psihologi şi pedagogi? De pildă, într-o zi, Sebastian a continuat un text liber cu o peroraţie filosofică despre religie într-un mod care putea fi abordat de un specialist. Şi culmea, nu avea informaţii, nici nu auzise despre viaţă şi moarte acele judecăţi. Le elabora, mergând pe o logică ce m-a înspăimântat, însă nu la modul peiorativ. Se juca la fel ca şi ceilalţi copii, participa la lecţii cu interes şi avea darul de a crea totul perfect, fără cusur. Adevăratul Sebastian nu apărea oricui, însă. Pentru multe persoane putea trece drept un copil obişnuit, ceea ce s-a şi întâmplat. Capacitățile lui extraordinare de a pătrunde în miezul fenomenelor, a analiza, a redescoperi legi şi formule pentru care omenirea a străbătut secole, este ceea ce îl face unic. Domnul Florian Colceag cunoaşte acest opil, este unul din copiii supradotaţi ai României, cu un IQ de 180. Pentru părinţii lui este dificil să-i creeze un cadru propice de dezvoltare, ceea ce înseamnă cărţi, multe cărţi, plimbări, excursii, un sport de practicat, ieşiri la spectacole, o casă…dar nu prea mă miră. În România nu se învesteşte enorm în copiii, ci cerinţe speciale , mai ales în cei care nu vor putea face nimic atunci când vor creşte. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, nu vreau să spun că ei nu merită atenţie, vreau însă şi pronunţ răspicat: este nevoie de sprijin pentru copiii supradotaţi! „– Educatoare, Angela Florica

Povestea lui însă a continuat, într-un fel atât de brutal, încât, în clasa a IV-a a fost nevoit să părăsească țara. Mai departe, micul geniu s-a afirmat în literatură, matematică și filosofie.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s