În România, genialii sunt interziși!


 

La un concurs de gânduri aflate spre celelalte mese la care unii serveau bere ( bleah!), alții mușcau fără milă din mușchiul de porc. Îmi lipseau pixul și caietul de notițe, căci în acea încăpere erau doi oameni care aveau aceleași gânduri ca mine. Să plec cât mai departe de țară, să-mi găsesc refugiul într-o țară unde studiez medicina sau psihologia.

 

La masa vecină erau doi bărbați. Unul la vreo 50 de ani, celălalt la 30 de ani. Îmi arunc puțin privirea în jur, fără să trădez semne că-i spionez în vreun fel. “ Ești tânăr, du-te cât departe poți din România! Ai studii, ai o pregătire, nu vezi că în țara asta doar proștii reușesc?!”

 

În acel moment, ochii mei se înroșesc, se îneacă într-o inundație de lacrimi, aproape că-mi pierd toate gândurile, locurile și oamenii frumoși dispar din mine. Și, da, am spus în acel moment că decizia mea de a rămâne în țară e un fel de sinucidere a potențialului! Discuția dintre cei doi bărbați continuă! Am văzut mărturia unei minți inconștiente, oglindită în cei doi oameni care puneau la cale schimbarea unui destin. Da, mi-am luat lecția de viață, ca orice om care încearcă să-și găsească locul într-un sistem în care să găsească provocările intelectuale, în care să găsească interacțiune umană sănătoasă. Cât timp ne mai putem permite să ucidem din genialitatea proprie?

“Geniul n-are moarte, dar nici noroc”. Mihai Eminescu

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s