Generația copiilor gifted: Pericolul copiilor de lumină


 

Există multă mitologie despre copiii supradotaţi. Deseori sunt priviţi ca nişte ciudăţenii de circ, ca nişte salvatori potenţiali în situaţii de criză, ca trimişii lui Dumnezeu pe pământ, ca nişte excelente maşini de lucru pe probleme imposibile.

Is-your-child-giftedToate aceste opinii ascund de fapt o incredibilă laşitate socială a adulţilor care ar fi putut fi, dar care nu au ajuns ceea ce au visat, căci au ales surogatul plăcerii în locul aridei şi dificile căi a virtutii. Este extraordinar cum mitul lui Heracle este încă atât de actual. El a trebuit să aleaagă între plăcere şi virtute şi alegând virtutea şi-a dezvoltat abilităţile la nivelul unui semi-zeu.

 

Este exact ceea ce se întâmplă cu un copil, adolescent, adult, bătrân care alege să trăiască cu demnitate şi devotament, cu adevăr şi frumuseţea sufletească, cu bunătate, altruism şi generozitate, asumându-şi toate riscurile. În aceste condiţii orice om dacă alege calea virtuţii ajunge să-şi dezvolte abilităţile şi poate deveni supradotat.

 

Omul obişnuit alege însă calea plăcerii, a confortului, a minimului efort cu maxim de profit, a egocentrismului, a orgoliului şi fricii, a poziţiei sociale pe înşelăciunea altuia, a minciunii, furtului, oportunismului, linguşelii, compromisului permanent şi laşităţii, urii, geloziei, invidiei.

Aceasta ne duce la o constatare absolut zguduitoare, prostia este o opţiune personală, nu un dat biologic. Cei care-şi ratează existenţa o fac deliberat în urma unei alegeri de tip etic sau ne-etic. În momentul în care un om hotărăşte să-şi schimbe viaţa şi să respecte talantul biblic pus de Dumnezeu în el şi să-l înmulţească, atunci încep să i se trezească la viaţă abilităţi demult negate şi uitate. Această reconversie este extrem de rară însă la oameni, o trecere de la negativ la pozitiv trece obligatoriu prin zero, adică prin momente de criză a personalităţii când omul nu mai are nici un fel de valori pe care să se bazeze şi atunci trebuie să se deschidă spre drumul virtuţii.

 

„Pericolul” supradotaţilor

Se pune clar problema obstacolelor pe care le întâmpină un copil în calea sa în procesul alegerii de drum. Deseori laşitatea adulţilor îl direcţionează spre drumul plăcerilor uşoare şi atunci ratează supradotarea. “Cum adică să iasă copilul acesta mai deştept ca mine?” se întreabă o mulţime de părinţi, profesori, sau cunoscuţi. Inventivitatea dovedită pentru a distruge, corupe, bloca sau deturna abilităţile înalte ale copiilor este fără margini. Sunt sisteme validate şi legalizate care se ocupă cu aplatizarea abilităţilor copiilor, începând din familie, comunitate, şcoala, societatea largă sau mediul de munca.

 

Oamenii încep să caute persoanele supradotate numai în caz de pericol căruia nu-i pot face faţă, de criza datorată unei probleme tehnice a cărei răspuns nu-l pot găsi sau în condiţiile de sinceritate totală dinaintea unei catastrofe de proporţii, când au nevoia leadership-ului unor oameni lucizi şi responsabili, sau uneori când iubesc.

 

De fapt atunci se redeschide poarta opţiunii reînnoite a alegerii drumului virtuţii în locul drumului plăcerii pentru mulţi oameni. În aceste condiţii mulţi încep să realizeze că de fapt duc o viaţă falsă şi inutilă, că nu-şi găsesc rostul şi menirea şi că trebuie să se schimbe cu orice preţ, oricât de mare pentru că viaţa lor să nu se irosească în vânt.

 

În timpuri blânde când nu există nici o presiune prea mare asupra oamenilor, aceştia preferă să gândească superficial, liniar şi evita efortul intelectual al unor probleme dificile.

 

Plăcere contra virtute

 

Este un mecanism social vechi şi riscant, o lupta absurdă între plăcere şi virtute, între compromis şi realizare, între eşec şi succes, între nimeni şi cineva, între realist şi idealist, între sclavie şi libertate. Este însă un joc vechi cu care ne-am învăţat şi nu mai putem concepe alt joc. Jocul nostru conţine tensiuni, asuprire, răzbunare, războaie, estetică, imagine socială, confort, toate acestea ducând rapid la epuizarea şi distrugerea mediului natural. Din păcate lumea pe care am construit-o seamănă cu un port în a cărui gură au eşuat un număr de nave a căror catarge ascunse sub apă înţeapă alte nave ce vor să intre în port şi le face să eşueze şi ciclul se repetă.

 

Cu toate acestea omul s-a născut cu capacitatea de a fi supradotat şi biologic vorbind, poate recupera această capacitate oricând, cu mult efort ce-i drept. Un biolog american a făcut o remarcă extraordinară “la întrebarea pusă de multă lume dacă omul este fiul Lui Dumnezeu sau urmaşul maimuţei, răspunsul este unul singur: unii oameni sunt fii lui Dumnezeu, alţii se trag din maimuţă”. Este în cele din urmă o problemă de opţiune personală…

 

Să facem un efort de imaginaţie şi să ne închipuim cum ar putea arăta o lume în care oamenii şi-au atins potenţialele naturale şi au ajuns inteligenţi, buni, geneoşi, harnici, morali, implicaţi în problemele cetăţii, creativi, umani, politicoşi….adică nişte oameni perfect normali.

 

 

Sursa: Revista Excelența

PROMO:

http://www.hyperion.ro/admitere

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s