Generațiile de copii gifted. Viitorii oameni de lumină


 

Întrebarea care se pune nu este dacă talentele pot fi încurajate şi cultivate, ci dacă publicul doreşte cu adevărat să vadă că ele există. Fiecare adult, părinte sau profesor care contribuie la educaţia copiilor ar trebui să se nu se mulţumească cu nimic mai puţin decât oferirea tuturor oportunităţilor copiilor cu potenţial ieşit din comun.

Chiar dacă avem impresia că traversăm într-o navă spațială cu micuții noștri extratereștri, Universul nostru stă pe loc în timp ce dezastrele naturale se intensifică, în care marea nu mai are același miros, cascadele îngheață pe timp de ger, schimbările climatice au început să devină din ce în ce mai bulversante. Și, mai grav, când au apărut probleme de mediu,  medicina s-a reinventat. Nici ea n-a stat pe loc. A inventat bolile milenare: ADHD, formele ușoare de autism. Se regăsesc adesea pe buzele specialiștilor corupți de companiile de medicamente, interesați în același timp să ucidă inteligența umană. Iar oamenii au început să devină un pericol pentru oameni…

Dacă până la sfârșitul primului război mondial am avut de-a face cu apariția unei explozii a generațiilor de copii indigo, apoi generațiile de copii gifted, mai târziu vom avea de-a face cu generațiile de copii de lumină. O generație care se va baza pe o viteză incredibilă de învățare. Simptomele societății bolnave se vor acutiza, iar nevoia de oameni gifted care a apărut deja va fi din ce în ce mai

Slide1

  La generațiile de copii gifted au apărut deja cuvinte precum: frumos, adevărat, bine. Sunt sensibili la mediul școlar și preșcolar. Ei au nevoie pe lângă setea de cunoaștere și nevoia de explorare a simțurilor, curiozitatea de a identifica problemele din trecutul nostru ca adult. Sunt mereu profunzi și caută discuții care să-i ajute să ne înțeleagă mintea și sufletul. Sunt inocenți și iertători, sunt justițiari, adesea îi găsești în grupuri mixte, mai mici și mari.

Experienţa educaţională a trei sute de oameni de geniu a fost descrisă de către Catherine Cox care a remarcat numeroase dovezi ale realizărilor neobişnuite. De exemplu, Mozart a transcris aproape perfect  „Allegri Miserere” din Capela Sixtină după doar o singură audiţie. Velasquez a  fost un copil ale cărui realizări din perioada şcolii au fost cu siguranţă superioare. Joshua Reynolds citea cu avidă plăcere lucrarea „Perspectiva Iezuită” la vârsta de numai 8 ani. Voltaire îşi petrecea timpul la şcoală plimbându-se şi discutând cu profesorii săi în timp ce ceilalţi copii se jucau, iar Coleridge povesteşte despre memoria şi capacitatea sa de înţelegere neobişnuit de dezvoltate, precum şi de abilităţile sale de a citi şi a silabisi la o vârstă deosebit de fragedă.

Cei care şi-au adus contribuţia ca adulţi în diverse domenii şi-au dovedit încă de timpuriu talentele, după cum a precizat Sidney Presley. Aceşti copii aduceau deja contribuţii serioase la vârste la care, raportat la perioada prezentă, ar fi urmat cursurile şcolii primare, sau chiar grădiniţă sau creşă. De exemplu, Hayden a interpretat şi a compus la vârsta de şase ani. Mozart, care compunea la patru ani, realiza deja turnee la şase ani. Chopin a cântat în public la opt ani, Mendelssohn la nouă iar Schubert pe când avea doisprezece ani. Verdi, Debussy, Dvorak şi Wagner au compus, interpretat şi dirijat propriile lucrări la vârste cuprinse între şase şi şaptesprezece ani. Aceste exemple din domeniul muzicii pot fi duplicate de exemple din oricare alt domeniu.

Bineînţeles că nu toate persoanele dotate reuşesc sa atingă nivele de distincţie precum au făcut-o cei menţionaţi anterior. Dar printre indivizii înzestraţi se găsesc mii care sunt capabili de contribuţii remarcabile. Dezvoltarea completă a abilităţilor acestora depinde într-o mare măsură de oportunităţile educaţionale de care beneficiază.

Experienţele personajelor citate de Cox şi Presley poartă implicaţii profunde pentru şcolile din zilele noastre. Pentru fiecare dintre ei, condiţiile asemănătoare de învăţare au fost decisive. „Abilităţile le-au fost remarcate de la o vârstă foarte fragedă, talentele le-au fost cultivate cu grijă şi li s-au adus toate încurajările pentru a-şi dezvolta abilităţile speciale pe care le deţineau.” Nu există nici un exemplu de părinţi care să îşi fi descurajat copiii înzestraţi să îşi urmeze propriile interese pentru că le-ar fi fost frică ca acestea le vor limita dezvoltarea socială. Copiilor li s-a permis să se concentreze intensiv fără recomandarea adulţilor în privinţa conţinutului studiilor sau a orarului, iar aceasta a avut ca rezultat un angajament de durată în domeniul lor de interes.  Cea mai mare partea  timpului psihologilor din şcoli (atunci când aceştia există) este dedicat copiilor cu handicap sau cu probleme de comportament. Foarte puţin timp este alocat copiilor înzestraţi. Majoritatea sistemelor educaţionale se bazează în totalitate pe teste de grup datorită costurilor, şi din moment ce testele de grup nu reuşesc să evidenţieze copiii dotaţi şi în mod particular pe cei cu capacităţi deosebite, cel puţin jumătate dintre aceştia rămân necunoscuţi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s