Educaţia copilului genial, o „eroare de sistem” în România


Avem şcoli bune şi mai puţin bune. Cu dascăli excepţional pregătiţi dar nemotivaţi. Au mai rămas câţiva, restul s-au pierdut ori şi-au căutat traiul mai bun acolo unde sunt mai bine plătiţi.  În condiţiile astea reuşim să construim un sistem împotriva copiilor şi vom continua să avem excroci şi sfinţi, genii şi idioţi, absolut toate extemele dezvoltate întâmplător şi formând ca şi până acum o societate eterogenă, ineficientă, criticistă, nesatisfăcută, neîmplinită, contradictorie şi insensibilă.

Copilul de  trei ani are profilul psihologic al unui geniu: curiozitate, libertate de gândire, bucuria descoperirii noului, capacităţi analitice. Gândire laterală cu putere de asociere, creativitate, etc. Doar 2 la un milion rămân geniali la vârsta adultă din cauza mecanismelor sociale implacabile care descurajează dezvoltarea abilităţilor naturale ale copiilor şi doar 2% păstrează potenţialul motivaţional de a lupta pentru propria lor dezvoltare mentală, emoţională sau fizică.

Una dintre cele mai puternice tendinţe mondiale a momentului în educaţie este educaţia timpurie a copiilor. Aceasta se adresează unor vârste din ce în ce mai mici, ca urmare a unor studii şocante de neurologie aplicate asupra dezvoltării copiilor. S-a constatat astfel că în primul an de viaţă copiii pierd până la 50% din neuronii cu care se nasc, din cauză că aceştia nu sunt utilizaţi în contactul cu adulţii. Potenţialul iniţial al copiilor este multi-direcţinat însă mediul social în care se dezvoltă încurajează doar anumite componente ale acestui potenţial. Acolo unde este încurajat copilul dezvoltă reţele neuronale şi implicit anumite abilităţi specifice vârstei şi aşteptate de către adulţii din preajmă. În mod paradoxal volumul cerebral al adultului depinde de mulţimea conexiunilor neuronale dintre neuronii rămaşi mai mult decît de numărul neuronilor rămaşi activi şi vii după distrugerea celor neutilizaţi. Principiul de bază în acest caz este“use it or loose it”, adică foloseşte-i sau pierde-i. În perioada iniţială a vieţii, pana la un an, copii absorb matricea culturală cu toate obiceiurile, modalităţile de exprimare, structuri şi ierarhii, etc. Copiii fac aceasta înainte de formarea primelor mecanisme active de gândire logică când întreabă de ce-uri nenumărate, ceea ce-i fac să considere obiceiurile culturale ca axiomele de bază ale gîndirii şi comportamentului uman şi automat să urmeze aceste reguli fără să le judece. Paradoxul zilelor noastre este că potenţialele copiilor nu se regăsesc în acţiunile adulţilor din cauza procesului permanent de degradare neuronală.  Copilul de doi ani poate în condiţiile încurajării potenţialelor naturale să scrie şi să citească, să vorbească o limbă străină, să cânte la un instrument muzical, să citească perfect o hartă, etc. Deasemenea copilul de doi ani poate doar să vorbească, diferenţele de performanţe datorându-se nu numai bagajului genetic ci şi modului în care au fost încurajate sau descurajate potenţialele copiilor. Copiii pot fi cu uşurinţă descurajaţi de la vârste mici, dacă sunt ignoraţi, dacă sunt admonestaţi fără motiv, dacă sunt trataţi de sus, dar şi încurajaţi dacă sunt apreciaţi când reuşesc ceva neaşteptat de profund, bun, frumos, adevarat, drept şi când în urma realizării performanţei respective se discută cu copilul şi se aprofundează subiectul. Copiii mici au deschideri ce se manifestă prin domenii sau câmpuri de interes, au întrebări şi doresc confirmări la propriile percepţii sau deducţii. Atunci când aceasta se petrece în familie, grup de copii din unitatea de educare, sau intre ei, copiii au o evoluţie extrem de rapidă în nivelul de performanţă, deoarece nu mai pierd neuroni ci îi valorifică prin reţele neuronale întărite de practica zilnică. În cazul în care  însă copiii sunt expuşi la abuzuri emoţionale, la lipsa de interes a celor din jur, sau la lipsa de informaţii pe domeniul lor de interes, aceste abilităţi nu mai apar, ci se distrug odată cu potenţialul apariţiei lor ulterioare. Din această cauză rata de creştere a coeficientului intelectual a copiilor este din ce în ce mai mică după intrarea acestora în şcoală şi la 10 ani copiii au 95% din inteligenţa lor finală formată. În mod normal inteligenţa creşte pe tot parcursul vieţii dacă nu este frânată prin mecanisme intenţionat sau neintenţionat activate. Copilul de  trei ani are profilul psihologic al unui geniu: curiozitate, libertate de gândire, bucuria descoperirii noului, capacităţi analitice. Gândire laterală cu putere de asociere, creativitate, etc. Doar 2 la un milion rămân geniali la vârsta adultă din cauza mecanismelor sociale implacabile care descurajează dezvoltarea abilităţilor naturale ale copiilor şi doar 2% păstrează potenţialul motivaţional de a lupta pentru propria lor dezvoltare mentală, emoţională sau fizică. Acum este vremea să ne întoarcem la educaţia timpurie. După cum vedem aici contează nu atât organizarea acestei forme de educaţie cât pregătirea educatorilor, învăţătorilor, profesorilor şi părinţilor care au impact direct asupra copiilor. Acelaşi sistem de organizare poate creşte genii sau mediocri dacă nu chiar copiii cu handicap mental, depinde de pregătirea celor care lucrează cu copiii, de gradul lor de responsabilitate şi de modul în care se asociază acestea cu calitatea actului educativ reflectată în salarizare. Este drept că există mecanisme de recuperare parţială a unor potenţiale în cazul în care subiecţii sunt expuşi vreme îndelungată unor stresuri repetate până la epuizare. Dacă acceptăm acest mod de lucru bazat pe managementul stresului nu obţinem valorificarea bagajului potenţial de dezvoltare a abilităţilor copiilor ci doar nişte oameni nefericiţi, mutilaţi psihic şi emoţional, care te înjură pe stradă, iţi brutalizează familia, consumă alcool şi devin violenţi la meciuri, dar care au o abilitate în ceva, dezvoltată prin repetiţie stresantă pe un fond de dezechilibru al personalităţii. Aceiaşi oameni în alte condiţii de creştere ar fi putut fi nişte genii. Priviţi vă rog în jurul dumneavoastră şi apreciaţi câţi oameni şi-au atins nivelul de potenţial biologic, câţi oameni au cunoştinţă despre ce înseamnă libertatea gândirii şi liberul arbitru sau câţi sunt doar o masă de manevră nefericită, auto-suficientă, agresivă, iresponsabilă, etc. Aceste comportamente le-au învăţat  în primul an de viaţă din mediul familial, le-au întărit mai târziu în mediul lor social, le-au validat definitiv în şcoală. Dacă vrem să schimbăm această realitate trebuie să incepem programele de învăţare timpurie. Dar cu dascăli excepţional pregătiţi. Altfel este ruleta rusească şi vom continua să avem excroci şi sfinţi, genii şi idioţi, absolut toate extemele dezvoltate întâmplător şi formând ca şi până acum o societate eterogenă, ineficientă, criticistă, nesatisfăcută, neîmplinită, contradictorie şi insensibilă.

L. K.

Dacă acceptăm acest mod de lucru bazat pe managementul stresului nu obţinem valorificarea bagajului potenţial de dezvoltare a abilităţilor copiilor ci doar nişte oameni nefericiţi, mutilaţi psihic şi emoţional, care te înjură pe stradă, iţi brutalizează familia, consumă alcool şi devin violenţi la meciuri, dar care au o abilitate în ceva, dezvoltată prin repetiţie stresantă pe un fond de dezechilibru al personalităţii.
Dacă acceptăm acest mod de lucru bazat pe managementul stresului nu obţinem valorificarea bagajului potenţial de dezvoltare a abilităţilor copiilor ci doar nişte oameni nefericiţi, mutilaţi psihic şi emoţional, care te înjură pe stradă, iţi brutalizează familia, consumă alcool şi devin violenţi la meciuri, dar care au o abilitate în ceva, dezvoltată prin repetiţie stresantă pe un fond de dezechilibru al personalităţii.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s