Copiii supradotați, la mila, umilința și bătaia de joc a statului român


 

 

 

 

 Copiii supradotați ajung pe mâna statului român fără a le asigura o educație necesară dezvoltării lor. Dacă au noroc, ajung la tot felul de sisteme private care scot bani frumoși din buzunarele părinților. Cei săraci se mulțumesc cu studiul individual, dacă reușesc, ajung marfă de export străin, iar dacă se ratează, cel mai probabil devin ratați social și profesional.  Până în prezent o singură companie are în programele de responsabilitate socială susținerea educației de excelență.

 

Să fii inteligent nu e de ajuns, dar e un avantaj, care descoperit, potențat și exploatat la maxim, poate să transforme viața unui copil supradotat într-o capodoperă. Altfel nu vor fi decât o valoroasă marfă de export pentru străinii care o preiau și investesc în ea pentru că mai târziu să se folosească eficient de geniul lor. De aceea, Gala Națională a Copiilor Supradotați va scoate la lumină poveștile impresionante, unele emoționante și pline de învățăminte.

 

Există sisteme finanțate prin legile din România precum școli aparținătoare copiilor din învățământul de masă, copiilor proveniți din învățământul special. Mai puțin a celor pentru copiii capabili de înaltă performanță. Deși există instrumente legislative care să oblige statul român înființarea Centrelor de Instruire Diferențiată, ai noștrii nu s-au gândit nicio clipă să pună osul la treabă. Dar declarații pline de promisiuni, faptele lor însă rămân la stadiul de promisiuni goale fără nicio acțiune concretă. Restul sunt doar la nivel declarativ.

 

 

Fără un sistem educațional care să-i ajute pe cei supradotați, România s-a transformat în exportator de inteligență. Cei mai mulți dintre elevii supradotați pleacă la studii în străinantate și puțini se întorc. Există fenomenul actual al copiilor supradotați, și anume acela de a distanța cât mai departe de orice valorizare educațională. S-au dezvoltat însă sisteme private care, fără scrupule inventează tot felul de cifre grosolane care susțin faptul că  elevii cu potențial înalt se pierd, amenințând părinții de eventualele catastrofe de consecință. În fond, aceste centre private ivite peste noapte nu fac decât să scoată bani frumoși de pe urma părinților. Nu de foarte multe ori m-am lovit de existența unor cazuri sociale de copii cu abilități înalte care nu aveau bani nici de o testare psihoaptitudinală ajungeau pe mâna unui centru preocupat de copiii supradotați  unde erau nevoiți să scoată averi impresionante de bani, asigurându-le promisiuni de sprijin.

 

 

Singura soluție ar fi existența unor sisteme private care să finanțeze învățământul de excelență, fără intervenția statului român, însă puține dintre companiile românești nu își văd interesul decât în capitalul de imagine a problemelor sociale grave, a persoanelor cu dizabilități. Mă întreb dacă nu cumva România nu are încă acel curaj de a primi o nouă piață de investiție. Dacă nu cumva obiectivele Asociației IRSCA Gifted Education, singurul organism privat mai merită să evoluze vreun demers în căutarea sprijinului, dacă statul român nu dorește decât să investească în sistemul special de copii cu dizabilități.

 

 

Lajos Kristof

 

www.kristoflajos.wordpress.com
http://www.kristoflajos.wordpress.com
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s